Incredibil cum neştiinţa sau chiar antiştiinţa a pătruns adânc în mintea persoanelor, a majorităţii din păcate, chiar şi a academicienilor de cel mai înalt rang. Socialiştii, adepţii etatismului (sau chiar şi unii capitalişti denaturaţi de cultura etatistă, adepţii pieţei libere, dar controlate) nu înţeleg efectele intervenţiei statului, pentru că nici nu sunt obişnuiti să formuleze întrebări fundamentale precum: “Ce este Statul? Este justificabilă existenţa Statului ca atare? Este legitimă secesiunea şi până la ce nivel? A reflecta asupra cauzelor şi efectelor economice, făcând abstracţie de la adevărată natură a lucrurilor analizate, poate avea consecinţe dramatice şi deletere în tentativa de a explica realitatea. Ca consecinţă asistăm tot mai des la încercarea de a o schimba în direcţia “adevărurilor” descoperite in cercetările efectuate. Un exemplu de investigaţie stiinţifică trebuie să înceapă de la însăşi definiţia, esenţa lucrurilor sau fenomenelor ce urmează a fi investigate. De exemplu: Ce sunt taxele? Sunt un tribut voluntar sau forţat? Sunt juste sau nu? În funcţie de raspunsul ales, va decurge un şir de raţionamente legate între ele.
Şi dacă răspunsul ales din start este fals? Toate raţionamentele care decurg din premisa acceptată ca adevarată, pot rezulta drept false in consecinţă. Şi dacă însăşi legitimitatea Statului ar fi pusă la îndoială, ce raţionamente ar decurge din această perspectivă dacă ar fi adevarată? Ar mai avea sensul explicarea efectelor economice a politicilor monetare şi fiscale promovate de Stat? Nu. Dintr-o istituţie ilegitimă, nici nu s-ar pune problema legitimitaţiei, corectitudinii sau deziderabilitaţii acţiunilor înfaptuite de aceasta. Un hoţ de exemplu nu ar putea în nici un mod să justifice furtul prin motivaţia că a folosit bine proprietatea jefuită. La fel ar fi în cazul Statului, numai dacă ar fi acceptată ilegitimitatea sa. Furtul este intrinsec rău, prin însăşi natura lui, deci furtul nu poate căpăta în mod logic un statut legitim, pentru că ar contrazice imediat principiul şi definiţia conform căreia să furi este rău. Şi dacă Statul ar fi o istituţie de aceeaşi natură intrinsec negativa, parazitară, s-ar mai discuta despre eficienţa utilizării “resurselor publice”, despre reforme, despre politică, despre orice acţiune întreprinsă de acesta? Poate doar pentru a confirma eventual că aceste acţiuni, făcute până şi cu cele mai bune intenţii, sunt nedeziderate, ilegitime şi au consecinţe dramatice din toate punctele de vedere (economice, spirituale, morale etc..). La fel cum utilizarea resurselor acaparate prin jaf nu poate fi justificată pe motiv că ar fi folosite în scopuri nobile sau caritabile.
Deci înainte de a face analize economice şi a demonstra validitatea unor teze, încercând promovarea acestora în rândurile publicului larg, poate fi util a explica publicului în primul rând baza ştiinţifică (sau logico-filosofică) a cercetărilor în investigarea adevărului. Pentru că dacă ar înţelege esenţa unor fenomene precum „furtul” sau instituţiilor moderne precum „Statul”, restul ar decurge automat, sau mă rog aproape automat. Curiozitatea de a lega conceptele şi ideile intr-o manieră corectă şi coerentă într-un sistem pe cât se poate de complet e fundamentală. Aceasta nu poate face abstracţie de la definiţiile date din start obiectelor de studiu, definiţii care trebuie să fie cât mai aproape de realitate, adică să fie adevărate. Aceasta poate fi o strategie pentru promovarea unor adevăruri la care oamenii nu sunt obişnuiţi să gândească, dar a căror neglijare are efecte negative imense în viaţa acestora. Cunoaşterea adevărului nu elimină efectele, dar ajută la luarea deciziilor cu conştiinciozitate faţă de realitate. Acceptarea adevărului de masele de oameni e extrem dificilă, pentru că pentru majoritatea din noi e greu a renunţa la tot felul de prejudicii şi credinţe eronate acumulate de-a lungul existenţei noastre. Prejudicii la care am aderat adesea inconştient sau prin îndoctrinare. Cei ce deţin adevărul, trebuie să persiste mai mult în a stimula curiozitatea şi gândirea critică, gustul pentru adevăr şi dezgustul pentru falsităţi. A lăsa oamenii în nepăsare, poate avea efecte dezastruoase asupra viitorului umanităţii. Încă nu ştim care, când şi cum. Dar mereu a fost aşa. Mereu s-a asistat în istorie la momente teribile, ca consecinţă a urmăririi ideologiilor false. Adevărul mereu a pătruns cu greu în masele de oameni, iar cei ce-l rosteau erau priviţi cu suspiciune. Doar asftel a fost posibilă ascensiunea regimurilor politice dictatoriale şi doar astfel pot fi menţinute, prin proliferarea şi întărirea minciunii.
Oamenii liberi în posesia adevărurilor fundamentale şi a raţionamentelor corecte, trebuie să muncească mai mult pentru a elibera pe ceilalţi de false credinţe a căror sunt prizonieri. Trebuie să muncaescă mai mult, pentru ca să înţeleagă ei înşişi mai mult şi pentru a trezi interesul şi conştiinţa sclavilor de bună voie, pentru că ei reprezintă masa critică pe care se menţine un sistem profund injust şi ilegitim, în speranţa eliberării a celor ce sunt sclavi împotriva propriei lor voinţe. Pentru că trăim într-o sclavie generalizată. Suntem sclavi ai Statului, cu sau fără voie. Măcar bine că sclavia este acceptată democratic.. (Ironie adăugată)